Discurs la Conferinţa Internaţională „Rolul în schimbare al femeii într-o lume în schimbare”

Budapesta, noiembrie 2007

 

În istoria de mai multe mii de ani a umanităţii, implicarea femeilor în viaţa socială – prin dreptul la vot – nu este mai veche de un secol. Acest drept nu a fost prevăzut nici de legile Atenei „leagănul ideii de democraţie” nici de primele 10 amendamente ale Constituţiei americane „leagănul modern al democaţiei”.

Şi că am pomenit de Atena, nu putem uita  că  acest „club exclusivist masculin” după cum era numit acest oraş, nu a exclus femeile din viaţa publică fără explicaţie şi fără remuşcare.

Legenda alegerii numelui oraşului atena spune că cetăţenii din Atica trebuiau să alegă între darul lui Poseidon, un cal care sare din stânca Acropolelui când aceasta e izbită de tridentul zeului mărilor şi măslinul sacru pe care zeiţa înţelepciunii l-a făcut să răsară în mod miraculos din pământ. Cum femeile participau la vot – şi chiar în număr mare (datorită conştiinţei civice cum am spune astăzi) – alegerea a fost măslinul şi Atena a devenit protectoarea oraşului care avea să-i poarte numele. Bărbaţii au trebuit să renunţe la cadoul lui Poseidon, dovada victoriei în război, dar au pedepsit femeile interzicându-le să mai voteze. Astfel noţiunea de „excludere a femeilor din viaţa politică” a luat fiinţă, dar şi recunoaşterea unei decizii înţelepte.

Să vorbim astăzi despre femei, politică şi putere în general este deopotrivă fals şi ineficient. Orice discuţie trebuie să înceapă răspunzând la următoarele trei întrebări:

  • Care femei?

  • Care politică?

  • Care putere?

Aceasta poate fi privită ca un prim rezultat al informaţiilor globalizate, al faptului că trăim pe acelaşi pământ în lumi paralele care reprezintă diferite cadre de timp din istoria umanităţii. Sunt ţări cu femei preşedinţi de ţară, de guvern sau de parlament, şi totuşi există ţări cu femei al căror statut este comparabil cu cel din Evul Mediu sau Antichitatea sclavagistă. De aceea cred că un dialog va fi eficient dacă se referă la situaţii concrete. Aş merge chiar mai departe şi aş spune la experienţe trăite. O experienţă interesantă este schimbarea statutului femeii în fostele ţări comuniste din Europa centrală şi de est.

Putem vorbi despre o politică socială destinată femeii, sau pot fi identificate diferite aspecte specifice în cadrul politicilor generale sau sectoriale? Sunt femeile un segment de populaţie cu tratament preferenţial, sau este mai firesc ca problemele lor să fie discutate în contextul abordării generale a problemelor sociale? Putem vorbi despre politici sociale specifice femeilor?

Sunt multe probleme sociale specifice femeilor, cu repercusiuni asupra echilibrului colectivităţii ca întreg: dreptul reproducerii şi prostituţia. Aceste probleme au fost larg dezbătute şi sunt supuse controversei  din mai multe puncte de vedere  (ideologic, religios, filozofic) putând fi originea mai multor tensiuni sociale, devenind subiectul unor capitole speciale din politicile sociale, cum ar fi demografia, drepturile omului, eradicarea sărăciei şi a bolilor.

Ca preşedinte unei ţari, care a traversat jumătate de secol sub dictatură şi unde dreptul la vot nu însemna nimic, pentru că, aşa cum Raymond Aron spunea:”nu votanţii hotărau aleşii, ci aleşii îşi alegeau votanţii”, am simţit din plin tensiunea schimbării mentalităţilor asupra statutului  - de la „femeia bărbat comunistă” la „femeia top model” sau la femeia care s-a impus cu putere ca „manager”.

În acelaşi timp, numind în personalul prezidenţial mai mult femei, am înţeles că „viziunea feministă” înseamnă nu numai preocuparea pentru problemele specifice femeii, dar şi o analiză a politicilor legislative, economice şi sociale, dacă nu chiar abordarea interesantă şi creativă a problemelor bărbaţilor. Iată de ce o reconceptualizare  a relaţiei femeie, politică, putere este necesar. Realitatea a dovedit capacităţile de a conduce ale femeilor în ţări cu modele culturale diferite, de la Indira Ghandi la Margaret Thatcher şi a ilustrat capacitatea lor de a imagina şi de a impune reforme profunde în circumstanţe dificile. Ca o concluzie putem spune că nevoia de politici sociale pentru femei, cel puţin în sensul concret de scoatere a problemelor la lumină, îşi găseşte justificarea  în viaţa de zi cu zi, în statistici şi merită evaluată fără părtinire.

O perspectivă feministă în politicile sociale este folositoare ori de câte ori ea însemnă internalizarea valorilor universale, plus conceperea unui interes major conectat la poziţia femeii în societate şi găsirea soluţiilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi acesul femeii la putere. Prezenţa femeilor în structurilor de conducere nu este doar în avantajullor ci şi în avantajul întregii societăţi.

Pe de altă parte aşa cum viaţa peştilor indică nivelul de poluare provocat de industrie  apei, tot aşa viaţa obişnuită a femeii ne indică cât de bune sau rele sunt politicile statului.