Alocuţiune la primirea distincţiei Institutului "Ten Yad", de recunoaştere a contribuţiei la promovarea democraţiei, libertăţii, toleranţei şi drepturilor omului, Sao Paolo, Brazilia, 26 iulie 2000 

 

Trecutul evreilor in Romania, asa cum a fost

Pretuiesc in mod deosebit onoarea ce mi-o acordati conferindu-mi aceasta distinctie. Stiu bine ca ea se adreseaza nu atat persoanei mele, cat Romaniei si romanilor pe care am cinstea de a-i reprezenta. Se adreseaza acelei patrii a copilariei pe care multi dintre dumneavoastra ati pastrat-o in suflet, chiar daca viata v-a adus pe aceste indepartate meleaguri. Se adreseaza prietenilor din acel colt indepartat de lume, unde dumneavoastra sau inaintasi ai dumneavoastra au deschis ochii si pe care, printr-o aleasa fidelitate, nu ati uitat-o. Ea vine dintr-o anume traditie de cordialitate si respect, pe care evreii si romanii, prin ce au ei mai bun in istorie si in viata de fiecare zi, au stiut sa o reprezinte.

Nu trec deloc cu vederea faptul ca, in anii sumbri care au premers celui de-al doilea razboi mondial si in anii tragici ai acelei cumplite conflagratii, statul roman s-a negat pe sine si, in loc sa isi apere cetatenii loiali care-i aparasera pamantul si ii daruisera comori de cultura, i-a persecutat si i-a lasat prada furiei oarbe a fascistilor de toate obedientele.

Regret profund, ca om, ca roman si ca intelectual, acest fapt incontestabil si am exprimat acest regret in mod public si repetat, in numele statului roman de azi, democratic si potrivnic oricarei discriminari. Nu pot ignora nici faptul ca, pana si in acei ani tragici pentru intreaga Europa, au existat multi concetateni de-ai mei care si-au pastrat luciditatea si solidaritatea cu toti cei persecutati. Le-au salvat viata si i-au ajutat, rascumparand, prin faptele lor, macar o parte din oroarea represiunii. Nu putem uita faptul ca, a doua zi dupa ce Romania a reintrat in matca alaturi de marea Coalitie antifascista, nu mai putin de sapte acte normative reparatorii au impus, cu autoritatea cea mai inalta a legii, indreptarea unor grave injustitii din anii anteriori de dictatura.

Mostenirea culturala iudaica

Astazi, cand democratia, institutiile si mentalitatile democratice devin tot mai puternice si mai stabile in Romania, autoritatile statului roman fac tot ce le sta in putinta pentru a da minoritatilor drepturile ce li se cuvin.

Desi minoritatea evreiasca din Romania este acum, spre regretul nostru, si foarte redusa numeric si varstnica, ea reprezinta, prin valoarea multora dintre reprezentantii sai – savanti, scriitori sau artisti celebri –, ca si prin tezaurul de traditii pe care le pastreaza si le transmite, o componenta respectata a vietii noastre politice, civice si culturale.

La inceputul lunii septembrie a acestui an se vor organiza, pentru prima data in Romania, Zilele europene ale mostenirii culturale iudaice. Am fost onorat sa primesc inaltul patronaj al acestei nobile actiuni, pentru a arata tuturor, in Europa si in lume, dar si in Romania, ca impreuna, romani si minoritari de origine evreiasca, avem misiunea de a conserva si de a dezvolta comoara unei traditii multiseculare care leaga intr-un dialog fertil culturile noastre.

Un monument unic in Europa Centrala, Sinagoga de lemn de la Neamt, din Moldova, datand din secolul al XV-lea; cel mai vechi cimitir iudaic, din secolul al XVI-lea, pastrat in aceasta regiune, la Siret; marile monumente din secolul al XIX-lea, sinagogile din Bucuresti, Sighetul Marmatiei, Brasov, Constanta, Satu Mare, dar si unul dintre cele mai reputate teatre idis din Europa, precum si publicatiile evreiesti care continua sa apara, de aproape o suta de ani, sunt comori de cultura ce ne-au fost lasate in grija de generatiile trecute si merita cu prisosinta sa fie cunoscute, apreciate si sustinute.

Peste cateva saptamani, la 4 septembrie, la Muzeul Cotroceni din incinta Palatului prezidential din Bucuresti, se va deschide o importanta expozitie de pictura cuprinzand opere ale artistilor evrei de origine romana, multi dintre ei binecunoscuti in Brazilia si considerati participanti la curentul de modernizare a culturii braziliene, cum au fost Marcel Iancu, Victor Brauner sau Margareta Sterian.

Rolul intemeietorilor avangardei literare europene, in varf cu Tristan Tzara, va si el evocat in Romania, asa cum este evocat si aici, in Brazilia, cu prilejul vizitei noastre. Este o excelenta oportunitate pentru a rememora tot ce ne apropie din punct de vedere cultural, chiar daca distanta fizica dintre Romania si Brazilia ar parea un impediment.

Intr-o lume globalizata, conlucrarea ignora distantele

In lumea de astazi, distantele sunt tot mai putin importante. Tendinta generala de globalizare nu este doar o tema de reflectie academica, ci reprezinta in viata noastra de fiecare zi o sansa enorma de comunicare si de conlucrare.

Am spus interlocutorilor mei din ultimele zile ca Romania poate fi o poarta a Braziliei si spre Europa Centrala, si spre Asia Centrala. Cu atat mai mult dumneavoastra, care aveti legaturi aparte de suflet cu spatiul cultural romanesc, puteti gasi usor drumul spre Romania traditiei, dar si spre Romania modernitatii. Puteti veni intr-o tara in care va veti regasi ca acasa si puteti participa la noua expansiune economica a secolului XXI, regasindu-va trecutul si inventand un viitor comun pentru societatile si culturile noastre.

Brazilia a luat deja startul in marea competitie a societatilor post-industriale. Romania este asemeni unui alergator incordat care se pregateste pentru cursa. Fiti alaturi de noi cand Romania va tasni, cu toata viteza, inainte.