Conferinţă la primirea Medaliei de onoare a Universităţii din Sao Paolo, Brazilia, 26 iulie 2000 

 

Radacini comune

Sunt onorat sa primesc astazi Medalia de aur a uneia dintre cele mai prestigioase universitati din Brazilia, dar si de pe intreg continentul sud-american. In calitatea mea de profesor universitar si de fost rector al Universitatii Bucuresti sunt, totodata, deosebit de bucuros ca am avut prilejul sa cunosc experienta unei comunitati academice atat de puternice, o adevarata citadela a stiintei si culturii, cu peste 35 de facultati, institute si colegii cu reala traditie in domeniu, care atrage studenti din toate tarile Americii Latine prin bogata oferta educationala si nivelul inalt al cercetarii stiintifice.

S-a vorbit mult, in ultimii ani, in Romania – si lucrul acesta se datoreaza in buna masura initiativelor actualului ambasador al Braziliei la Bucuresti si fost ministru in Guvernul Republicii Federative a Braziliei, Excelenta Sa domnul Jerónimo Moscardo, despre afinitatile complexe de ordin spiritual si cultural dintre popoarele noastre. Bucurandu-ma cu prilejul acestei vizite de ospitalitatea calda si de atmosfera primitoare a acestei „Casa grande” care este Brazilia, constat inca o data ca, in pofida enormei distante geografice care ne desparte, radacinile noastre latine ne apropie, facand posibile dialogul fertil si colaborarea. Ca si limba portugheza, vorbita aici, in Brazilia, in aceasta extremitate a intinsului spatiu romanic, limba romana, vorbita in Sud-Estul Europei, pe teritoriul care a apartinut candva vechii Dacii, este si ea o „ultima floare din Latium, necultivata si frumoasa” („ultima flor do Latio, inculta e bela”), daca permiteti sa imprumut acest vers al cunoscutului poet brazilian, Olavo Bilac. Iar limba, ca forma mentis si ca vehicul si suport al civilizatiei, arunca punti intre continentele si tarile noastre, intre Brazilia, ca reprezentanta a orizontului celui mai intins al latinitatii si Rominia, ca unica supravietuitoare a romanitatii sud-est-europene.

Peste un secol de relatii diplomatice

Nu as vrea sa dezvolt aici o serie de detalii, la care m-am referit  in alocutiunea de la Academia de Litere din Rio de Janeiro, privind afinitatile noastre spirituale si fundamentul latin al culturilor noastre. As dori insa, sa relev bogatele legaturi de natura diplomatica si culturala care s-au dezvoltat intre tarile noastre incepand cu a doua jumatate a secolului trecut si care constituie, cu certitudine, o baza solida pentru colaborarea noastra viitoare. Relatiile diplomatice dintre Romania si Brazilia dateaza din 1880. Primul consulat brazilian pe teritoriul Romaniei a fost deschis la Galati in 1919, iar primul consulat romanesc la Rio de Janeiro in 1921. Inaugurarea primei reprezentante diplomatice romane din America de Sud a avut loc in capitala Braziliei si ea a fost propusa, in anul 1927, de marele om politic roman, ministrul afacerilor externe, Nicolae Titulescu.

Astazi, Brazilia se bucura in Romania de o deosebita simpatie populara. Ea nu este pentru romani numai o tara exotica, cu oameni veseli, exuberanti si generosi, ci si un exemplu de democratie si egalitate rasiala, de deschidere spre afirmare a tuturor raselor si culturilor locale. Ea nu este numai o patrie a muzicii care a fascinat toate meridianele prin ritmurile de samba, de bossa-nova, de etno-jazz; o tara a fotbalului miraculos care a produs pe unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor; o „tara a carnavalului”, care descatuseaza energii fantastice; o tara a serialelor de succes, ci si un amplu spatiu cultural elevat si seducator.

 

Literatura braziliana in Romania

Incepand cu anul 1915, cand s-a tradus pentru prima oara in Romania o povestire de Machado de Assis, au fost traduse peste 40 de titluri din literatura braziliana, prin stradania fidela a unor excelenti lusitanisti ca Nicolae Filipovici, H.R. Radian, Marian Papahagi, Micaela Ghitescu, Mioara Caragea. Prin intermediul acestora, ca si al prezentarilor din prestigioasele reviste Luceafarul si Secolul XX, romanii au putut intra in contact cu opera unor importanti scriitori brazilieni: Jorge Amado, Manuel Bandeira, Machado de Assis, Erico Verissimo, Graciliano Ramos, Antonio Olinto sau Jose Sarney, figura de prim rang a politicii braziliene din ultimele decenii, creatorul MERCOSUL-ui si al legii de stimulare a culturii din acea vreme. Un eveniment editorial romanesc recent, cu o deosebita semnificatie in domeniul stiintelor politice si al dezvoltarii unor modele de tranzitie spre democratie, il reprezinta traducerea cartii Presedintelui tarii dumneavoastra, Fernando Henrique Cardoso, Dependenta si dezvoltare in America Latina, scrisa in colaborare cu sociologul chilian Enzo Faletto si publicata in aceasta primavara la prestigioasa editura „Univers”, care a lansat de altfel, de-a lungul anilor, numeroase traduceri din literatura braziliana.

Remarc cu satisfactie faptul ca in ultimii ani in Romania interesul pentru limba portugheza si, in general, pentru Brazilia a crescut. Pe langa cursurile de limba portugheza tinute incepand cu anul 1974 la universitatile din Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, in 1999 s-a introdus pentru prima oara studiul intensiv de limba portugheza in patru licee. Tot in anul trecut a fost infiintata Fundatia Brazilia-Romania care desfasoara o intensa activitate in domeniul literaturii, filmului, artelor plastice, turismului si in organizarea cursurilor de limba portugheza.

 

Influente romanesti in Brazilia

Tabloul confluentelor culturale romano-braziliene ar putea continua cu acele nume, des invocate, ale unor personalitati de origine romana si a unor evenimente care au influentat in mod nemijlocit destinul cultural al tarii dumneavoastra. Este vorba de celebra Saptamana de Arta Moderna din 1922, adevarat act al independentei si al modernismului culturii braziliene, ai carei inspiratori au fost artistii de origine romana Tristan Tzara si Marcel Iancu. Un al doilea moment, des invocat in literatura de specialitate braziliana si nu numai, este influenta economistului roman Mihail Manoilescu, care prin cartea sa Teoria protectionismului si a schimbului international a avut un rol important in influentarea conceptiilor ideologice ale Centrului industriilor statului Sao Paolo si in afirmarea autonomiei economice braziliene din anii ’30.

Imi face o deosebita placere sa amintesc aici si numele unor personalitati braziliene, prieteni fideli ai poporului roman si ai culturii noastre. Este vorba de Raul Fernandes, ministru al relatiilor externe, contemporan cu Nicolae Titulescu; de poetul din Ceará, Luciano Maia, distins traducator in portugheza al unor creatii importante din folclorul romanesc, din opera marilor scriitori romani Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu; de Victor Alegria, directorul Institutului Brazilia-Romania, infiintat in orasul Brasilia, organizatorul unei frumoase actiuni intitulate Primavara romaneasca 2000 si editor al unui volum omagial Eminescu; nu in ultimul rand, imi face placere sa amintesc numele romanistului José Luiz Fiorin, bun cunoscator al limbii romane, profesor la Departamentul de lingvistica al Universitatii dumneavoastra.

Si pentru ca ne gasim intr-un stat in care traieste o importanta si activa comunitate de origine romana, permiteti-mi sa invoc cateva nume de personalitati braziliene cu ascendenta romaneasca care s-au facut cunoscute in lumea larga: Aurelia Cocanescu, care, sub numele de Aurora, s-a consacrat drept prima actrita braziliana a filmului mut; Traian Coltescu, proprietarul celebrei Livraria Francesca de Copacabana Palace Hotel, deschisa in 1949 la Rio de Janeiro; Samson Flexor, originar din Basarabia, unul dintre cei mai importanti pictori abstractionisti ai Braziliei moderne; pictorul Marcier, nascut in Transilvania, la Cluj, reprezentant stralucit al picturii murale ce poate fi admirata in bisericile si capelele din Maná, Sao Paolo, Rio de Janeiro, Petrópolis, Barbacenna, Juiz de Fora si altii.

 

Proiecte de dialog si reconstructie a arealului neo-latin

Fara indoiala, patrimoniul nostru comun de latinitate incorporeaza si un mod comun de a reactiona la cultura occidentala, cu precadere la modelele franceze si italiene, inspiratoare ale modernitatii. Creativitatea de tip latin, dar si bogata zestre a culturii locale ne-au facut receptivi la conceptele modernitatii in literatura, teatru, film, pictura, exact in acelasi deceniu III al secolului nostru. Ne apropie, de asemenea, experiente similare traite sub dictatura, exilul intelectual sau cenzura, cu efectele ei de opresare a creatorilor si a libertatii de expresie, pe de o parte, dar si de stimulare a atitudinii critice si a formelor aluzive de expresie, pe de alta.

Pornind de la aceasta baza spirituala comuna, ar trebui initiat un proiect mai amplu de colaborare culturala romano-braziliana care ar transcende bipolaritatile create de Razboiul Rece si ar pune in valoare arealul definit de apartenenta noastra la aceeasi familie neo-latina.

Este de dorit, de asemenea, sa intarim schimburile bilaterale de specialisti atat in domenii ca matematica, informatica, mecanica, constructiile aerospatiale, agricultura, protectia mediului, cat si in domeniul stiintelor sociale si umane, inclusiv in sensul promovarii reciproce a valorilor artistice nationale.

Sunt convins ca intr-o societate a viitorului, bazata pe cunoastere si globalizare, dialogul culturilor noastre va fi posibil si fertil. Astfel, sunt de incurajat crearea unor programe culturale privind stimularea traducerilor din operele literare importante din tarile noastre, ca si organizarea de evenimente majore privind dansul, filmul sau teatrul.

Brazilia, a cincea tara a lumii ca suprafata si potential demografic, are sansele de a deveni o putere importanta pe plan zonal si universal. Deja, tara dumneavoastra a realizat cu succes, prin MERCOSUL, modelul unei integrari economice zonale si ofera lumii imaginea unei culturi a diversitatii, a unei societati multirasiale integrate in chip fericit, asa cum a fost ea caracterizata de marele sociolog si antropolog brazilian Gilberto Freyre. Pe de alta parte, Romania, cea mai mare tara din zona Sud-Estului european, doreste si poate deveni un factor de stabilitate in regiune, propunand un model propriu de rezolvare echitabila a problemelor legate de pluralismul etnic si cultural al populatiei sale.

Imi exprim speranta ca secolul XXI va asigura reconstructia spirituala a arealului neo-latin, cu bogatele sale traditii de cultura si civilizatie, iar, in acest proces integrator Romania si Brazilia vor avea fiecare, dar si impreuna, o contributie importanta.