Interviu acordat cotidianului Gardianul - 20 noiembrie 2006

 

Emil Constantinescu: "Basescu, sprijinit de grupuri securisto-comuniste"
 

        

Mandatul presedintelui Constantinescu, între 1996-2000, a fost unul dintre cele mai agitate de dupa 1989. De la enorma manifestatie spontana din Piata Universitatii, de pe 17 noiembrie, care marca câstigarea alegerilor, si pâna la retragerea din cursa electorala în vara anului 2000 si recâstigarea puterii de catre Ion Iliescu, România s-a zbatut dramatic sa supravietuiasca. La un deceniu de atunci si la 67 de ani (n. 19 noiembrie 1939), profesorul Constantinescu îsi continua o prestigioasa cariera universitara, dorind ca pentru politica sa ramâna un reper de onestitate, nesupus grupurilor de interese.
 

Proiectele initiate în 1996-2000 se finalizeaza astazi

G.K.- S-au împlinit, pe 17 noiembrie, 10 ani de când ati câstigat alegerile în 1996 cu sloganul "Votati schimbarea!". România adera peste o luna si jumatate la Uniunea Europeana. Sunteti multumit de schimbarile care s-au petrecut în ultimii 10 ani?
E.C.- Da. Si o spun cu toata puterea. Sunt multumit pentru ca atât viziunea pe care am avut-o pentru România, cât si proiectele pe care le-am transpus în practica s-au îndeplinit. Nu am nici un fel de dezamagire pentru ca s-au îndeplinit acum si nu în timpul mandatului meu, pentru ca orice proiect dificil, orice proiect pe termen lung are nevoie de timp si este normal ca cel care le-a initiat si le-a pus în opera sa nu se afle în functie în momentul îndeplinirii lor

G.K. - Lumea are o alta perceptie cu privire la performantele regimului Constantinescu.
E.C. - Pentru ca a fost manipulata.

S-a încercat acreditarea ideii ca nu am existat

G.K. - Mai exista aceasta manipulare?

E.C. - Da, categoric. Exista si astazi, permanent.

G.K. - Cum se face?

E.C. - Se afirma în permanenta niste lucruri care nu au nici o legatura cu adevarul, dar care se refera la întâmplari sau persoane din actualitate. Sau se afirma lucruri scoase din context.
G.K. - Astazi la ce se refera manipularea?

E.C. - Astazi se refera la toata perioada 1996-2.000.

G.K. - La perioada de astazi, vorbesc.

E.C. - Nu! Eu vorbesc despre manipularea pentru trecut. Manipularea priveste ceea ce s-a numit "esecul CDR"(Conventia Democratica din România). "Esecul CDR" a fost de fapt o transformare radicala a României, care s-a concretizat apoi în integrarea în NATO, în Uniunea Europeana, reformele economice si cresterea economica. Dar perceptia privind "esecul CDR" a ramas bine stabilita. Manipularea s-a referit si la mine. S-a creat imaginea unui presedinte slab, care a dezamagit, fara nici un argument.
Cheia succesului unei manipulari e sa popularizeze o sintagma cât mai aberanta. Si manipularea se bazeaza si pe o buna cunoastere a perceptiei populatiei. Exista în societatea româneasca un refuz evident de a accepta ca poate exista cineva care sa conduca si care sa fie cinstit si sa respecte legea si regulile morale. Asa ceva se refuza. Eu nu am fost obiectul unei dezbateri. Orice dezbatere ar fi demontat sloganurile manipularii.
În anii 2000-2004, prin embargoul mediatic la care a achiesat toata presa, s-a acreditat ideea ca nu am existat. Pur si simplu!

Stolojan si Basescu, beneficiarii manipularilor

G.K. - Dar acum cum actioneaza aceasta manipulare?

E.C. - Acum manipularea consta în refuzul de a se reveni asupra unor probleme care sunt lamurite sau par lamurite. De exemplu, afacerea Megapower. Nimeni nu doreste sa o abordeze - desi a existat un proces în justitie si o condamnare - pentru ca ea ar darâma manipularea pozitiva pe care se bazeaza mitul Stolojan. Reluarea discutiilor privind cel mai mare furt din istoria României si dupa câte cunosc din toata Europa si anume vânzarea flotei românesti, pentru a permite mitul presedintelui Basescu.
Si, sigur, pentru a vorbi despre fapte mai recente, refuzul de a aduce în discutie procesul "Tigareta", pentru ca acolo presa, manipulata de mafia securista si araba, a fost o parte activa la desfasurarea acestei afaceri: mesajele dintre contrabandisti s-au dat prin intermediul presei care a participat în acest fel si la scoaterea din tara a arabilor care au participat la contrabanda. Serviciile secrete occidentale analizeaza afacerea "Tigareta" ca un exemplu de lupta reusita împotriva coruptiei si a contrabandei.
În România însa a ramas ca o sintagma care ar ascunde cumva, nu se stie cum, o coruptie care este legata de puterea mea.

Tariceanu, tinta unor manipulari grosolane

G.K. - Faptul ca se vorbeste acum de un prim-ministru Calin Popescu Tariceanu slab, de o guvernare slaba, este tot un efect al manipularilor?

E.C. - Absolut! Este o noua încercare a acelorasi forte pe care eu le cunosc. În mod normal acum ar trebui sa le cunoasca toata lumea, o data cu iesirea la suprafata a "pieselor" pe care securitatea le poate manipula. Se reia azi acelasi tip de manipulare. Este evident! Este complet absurd sa se vorbeasca de un guvern slab în conditiile unei cresteri economice si a unor rezultate care sunt în toata lumea recunoscute si care au facut din România si fac în fiecare zi tinta investitiilor straine, care reprezinta nu încurajari sau strângeri de mâna ca pe vremea mea, sau decizii luate în spatele usilor închise, ci bani, bani ai unor persoane si ai unor companii care vin în România pentru ca se obtine profit.
Ei, bine, a se vorbi despre un guvern slab în aceste conditii este o manipulare la care o mare parte a presei achieseaza. E o rusine! Se vorbeste despre un presedinte puternic în conditiile în care, astazi, presedintele nu are nici o legatura - nici una - cu fenomenele economice, sociale si de fapt cu nimic, are un rol decorativ, nu poate sa contribuie la ceea ce este astazi succesul economic.

Totodata, se vorbeste de un prim-ministru slab care este la capatul a doi ani de succes legislativ si economic. Este o manipulare grosolana cum este greu de imaginat ca se poate petrece altundeva. Atrag atentia ca un presedinte nu poate sa aiba un rol important - în conditiile noastre - decât în momente de criza. Eu am avut un rol important si decisiv în România ca presedinte, pentru ca am avut de înfruntat crize de toate tipurile: crize militare, crize sociale, economice, financiare, lovituri de stat.
Conform Constitutiei, în astfel de momente în care deciziile sunt majore, ele se iau la nivelul Consiliului Suprem de Aparare a tarii si al presedintelui. Nu în timpul de stabilitate economica si sociala si regionala în care este România în aceasta perioada ca membru al NATO si de la 1 ianuarie al Uniunii Europene.

Basescu creeaza crize false

GK. - România pare ca se afla tot timpul în criza politica pâna intervine presedintele si rezolva lucrurile.

E.C. - E evident ca presedintele Basescu, în lipsa unor crize reale, creeaza crize false, pentru ca apoi sa para ca le rezolva. Este o alta forma de manipulare.
Deliberat se creeaza un continuu zgomot de fond, o continua excitatie, uneori isterica, care sa dea impresia unei activitati si al carui unic scop este acela de a abate atentia de la faptul ca se întâmpla lucruri pozitive în România, cum e actiunea Guvernului care prin stoparea imixtiunii în zonele economice a dus la rezultate pozitive. Marea obsesie a presedintelui de azi este ca societatea româneasca sa nu realizeze rolul real, constitutional, pe care îl joaca el, în absenta situatiilor de criza.
G.K.- Dar presedintele Basescu - scrie în presa - prin Partidul Democrat care i-a ramas fidel sau prin faptul ca este presedintele CSAT, controleaza toate institutiile de forta din România, în acest moment.

E.C. - Da, dar în acest moment în România nu exista probleme, nu sunt agresiuni externe, nu sunt nici macar presiuni, dimpotriva, România este încurajata din toate partile. Si, când se bucura de o relativa pace sociala si de un curs ascendent, ce nevoie are presedintele de institutiile de forta? Nu este nevoie de exercitarea fortei! Pentru mine nu actiunile, neconstitutionale de cele mai multe ori ale presedintelui Basescu si agitatia sa sterila si inutila, sunt importante sau cea a grupului de interese pe care îl sprijina si care este disperat ca îsi va pierde privilegiile în Uniunea Europeana. Ci incapacitatea asa-numitilor formatori de opinie - pentru ca nu pot sa vorbesc de analisti, se analizeaza doar zgomotele, nu faptele - de a elabora un proiect nou, atât de necesar constructiei unei identitati românesti în Uniunea Europeana si un proiect pe termen scurt care sa apere interesele României.

Aceasta încremenire a unor elite intelectuale în singurul proiect pe care îl cunosc de 17 ani, cel anticomunist, reflecta nu numai slabiciunea lor morala, dar mai ales pe cea intelectuala.
Turnatoriile de la «Înalta Poarta» de la Bruxelles

G.K. - Cum comentati episodul Varujan Vosganian? Aveti informatii ca a colaborat cu Securitatea?
E.C. - Nu! Niciodata nu am avut nici un fel de informatii privind acest lucru. Însa, oricum, prin modul în care a fost organizata demolarea acestei candidaturi si prin expresia fundamentala din drept "qui prodest", cui foloseste, lucrurile se clarifica. Dar indiferent cui a folosit sau indiferent de cei care au crezut ca pot sa câstige ceva, România a avut de pierdut foarte mult.

Exponentii oligarhiei securisto-comuniste vorbeau în timpul mandatului meu - desi discutiile mele cu fortele importante ale lumii si negocierile pe care le-am avut au fost de cea mai mare demnitate, lucru recunoscut si astazi în afara - despre Înalta Poarta în raport cu Statele Unite. Dar, SUA au sprijinit neconditionat România, avioanele Hercules pe care le-am primit, nu au fost comisioane, au fost complet gratuite, ni s-a acodat sprijinul fara sa ni se ceara nimic, nici privatizari frauduloase, nici comisioane. Pe când astazi, prin ceea ce se întâmpla, prin modul penibil în care se fac turnatorii la Comisia si la comisarii europeni, modelul Înaltei Porti de la Tarigrad se repeta într-un mod dezastruos. Din nefericire, mass media se lasa folosita în aceste jocuri extrem de murdare si pagubitoare de data aceasta imaginii României.

Asocierea dintre Stolojan si liberalism este o aberatie

GK. - Ce parere aveti despre initiativa platformei liberale initiata de Theodor Stolojan si Valeriu Stoica?

E.C. - Nu pot sa abordez calm astfel de probleme pentru ca ma dezgusta. Asocierea dintre domnul Stolojan si liberalism este o aberatie. Nu pot sa vad aceasta asociere decât parte a supershow-lui manipularii de catre oligarhia comunisto-securista la capitolul Stolojan, care a reusit sa transforme în fata opiniei publice un personaj în complet opusul sau.
G.K. - Credeti ca aceasta platforma urmareste, asa cum s-a scris în presa, sa construiasca o masa de manevra politica pentru presedintele Basescu?

E.C. - Categoric, da! Aceasta este singura problema si preocupare a actualului presedinte, de a-si asigura un nou mandat care sa-l apere de raspunderea pentru faptele sale de pe timpul fostelor administratii.

G.K.- Dar de ce nu se bazeaza pe Partidul Democrat care îi este loial si care a crescut în sondajele de opinie la circa 30%?

E.C. - Partidul Democrat este un partid de interese, care de la început s-a format în jurul unor interese de grup si nu a unei ideologii. Usurinta cu care a trecut în decurs de trei ore de la Internationala Socialista la Partidul Popular European, de fapt fara sa schimbe nimic, printr-un vot, fara practic nici o dezbatere, este un caz aproape unic în politica europeana.
Împaratul «jucator» e gol

Presedintele Basescu stie foarte bine ca în momentul în care nu mai este vazut ca titular al unui al doilea mandat, a doua zi nu mai este sprijinit de nimeni din Partidul Democrat. De aici aceasta disperare de a da senzatia de forta pe termen lung. De aici si aceasta disperare ca lumea sa nu observe ca hainele noi ale împaratului "jucator" nu exista, ca în basmul binecunoscut si ca de fapt este gol. Nu joaca nici un fel de rol economic, financiar. În Uniunea Europeana nici un presedinte nu poate sa intervina în procesele economice, financiare, singurele zone de interes de altfel pentru grupul de interese care îl sustine.
G.K.- Care este de fapt acest grup de interese?

E.C. - Grupul si structurile securisto-comuniste care s-au aflat permanent în spatele sau. Si care sunt vizibile . .

G.K.- Sunt invizibile pentru multi.

E.C.- .si pe care unii refuza sa le vada. Dar care sunt evidente. Va dau un exemplu: nu PSD, vazut ca partidul cel mai corupt din România, a fost cel care a folosit cele mai mari fonduri electorale în campania din 2004. Ci Partidul Democrat. Aceste fonduri nu au fost date PD, care nu interesa pe nimeni, au fost date presedintelui Basescu. În consecinta, presedintele Basescu are cele mai mari obligatii. Stiu foarte bine ce a însemnat în cazul meu, unic poate în Europa, sa nu am obligatii. Nu am avut obligatii financiare fata de nimeni pentru ca, în contextul din 1996, nimeni n-a mizat pe mine. Nemizând, nimeni nu a investit, neinvestind, nu am avut obligatii. Neavând obligatii, mi-am permis sa apar interesele tarii împotriva intereselor de grup. În 2000 acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care nu am candidat. Cunosteam mecanismele si as fi putut sa le folosesc. Dar în acel moment intram în circuitul "secular" al conducatorilor corupti ai României.
Oligarhia securisto-comunista s-a opus integrarii în UE

G.K.- Spuneati ca sunteti multumit de schimbarile din România ultimilor 10 ani. Totusi, nu vi se pare ca ne-a luat cam mult timp sa ne integram în Uniunea Europeana daca e sa ne comparam cu alte tari?

E.C. - Nu! Punctul meu de vedere este complet diferit tocmai pentru ca am avut sansa ca, înainte de a fi presedinte, mai ales în perioada 1992-1996, sa fac parte din mai multe grupuri de gândire occidentale, care analizau si realizau strategii de dezvoltare pe termen lung si mediu. Decalajul României era enorm fata de celelalte tari din Europa Centrala si chiar a celor din Europa Sud-Estica si starea de criza profunda a tuturor domeniilor în care se gasea România în noiembrie 1996 punea în primul rând problema limitarii, apoi eventual a evitarii dezastrelor si, de abia apoi, în alta etapa, punea problema constructiei unor proiecte. Din pacate, acea schimbare - în toate analizele din strainatate, perioada 1996-2000 e considerata istorica - a facut obiectul unei teribile manipulari. Din datele pe care le stiu acum, aceasta manipulare a fost construita cu abilitate de exponentii oligarhiei securiste-comuniste, care mai întâi s-au împotrivit cu înversunare pe toate caile legale si ilegale, violente, acestor transformari, dupa care le-au preluat si le-au folosit.
G.K. - Puteti sa fiti mai concret? La ce manipulari va referiti? Legate de ce evenimente?
E.C. - Legate de toate evenimentele. La abordarea generala. Se induceau o serie de idei: "Nu s-a schimbat nimic". "Suntem dezamagiti" etc. Sintagma "în ultimii ani nu s-a schimbat nimic" este revoltatoare prin absurdul ei. Mi-amintesc drama personala pe care o traiam în acele zile din decembrie 1996: pe de o parte nici nu apucam sa ies bine cu masina pe strada si eram întâmpinat de valuri de simpatie iar, pe de alta parte, primeam confirmarea sau aflam datele precise cu privire la dezastrul în care se afla tara. Eu eram obligat sa le pastrez ca pe un cumplit secret, pentru ca daca le-as fi facut publice, cum mi s-a cerut de catre reprezentantii Uniunii Europene, FMI, Bancii Mondiale, s-ar fi produs fenomenul care s-a produs la Sofia o jumatate de an mai târziu.
FMI a propus ca România sa intre în încetare de plati

G.K. - Va referiti la trecerea Bulgariei sub tutela...

E.C. - Am sa încerc sa dau cifre. Cifrele sunt fapte încapatânate. Rezerva Bancii Nationale era de 600 de milioane de dolari. Asa ceva nu s-a mai întâmplat în toata istoria României, indiferent de razboaie sau de catastrofe, în ciuda faptului ca în anul 1996 se facusera împrumuturi si se lansasera titluri de valoare pe piata internationala de 1,8 miliarde de dolari si Banca Nationala emitea bani fara acoperire. Pentru comparatie, acum în rezerva Bancii Nationale se afla 20 de miliarde de euro. În acelasi timp, existau împrumuturi cumulate care veneau la scadenta în 1998-1999 de 5 miliarde de dolari. Toate acestea au dus la propunerea Fondului Monetar International ca România sa intre în încetare de plati. A doua zi dupa ce am fost confirmat de catre Parlament, am primit vizitele reprezentantilor occidentali care cunosteau acest lucru si care mi-au prezentat datele, mi le-au lasat în forma scrisa si în ziua urmatoare mi-au fost confirmate de catre guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu.

În acelasi timp bancile românesti erau în faliment. Inclusiv bancile de stat. Acesta era iarasi un secret, va închipuiti ce s-ar fi întâmplat daca îl faceam public. Bancorexul, care era prezentat ca o superputere bancara în toate rapoartele, inclusiv cele din 1996, avea în jur de 2 miliarde de dolari credite nerecuperate si care nu s-au recuperat nici acum de la clientela politica a celor care fusesera la putere înainte de 1996. Dar au fost platite de catre cetatenii României pentru ca banca sa fie salvata si o data cu ea sistemul bancar românesc. La zece ani trebuie sa dezvalui acest lucru: am salvat Bancorexul pe criterii exclusiv politice.

Furturile organizate de fostii securisti

G.K.- Dar a disparut Bancorexul...

E.C. - Asa a fost salvat. In locul cerintei FMI si a Bancii Mondiale ca Bancorexul sa fie declarat în faliment, am obtinut fuziunea cu BCR în urma unei expertize realizate de catre Banca Mondiala prin intermediul unui consortiu international. Dar banca trebuia echilibrata. Ei bine s-a platit datoria de circa 2 miliarde de dolari de la buget. Acum, prin vânzarea BCR s-au obtinut peste 5 miliarde de euro, aportul fostului Bancorex reprezentând o valoare foarte mare din BCR. Bani la dispozitia Guvernului pentru proiecte importante. Banca Agricola care avea credite neperformante de circa 1 miliard de dolari. A fost privatizata, este drept, cu o suma mai mica, investitorul facând ulterior din ea o banca profitabila. În afara bancilor de stat, tot sistemul bancilor asa-zis private, pentru ca de fapt nu erau banci, ci erau niste sisteme piramidale de furt a veniturilor populatiei, organizate în exclusivitate de catre mafia securista din România, erau falimentare. Toate! Procesele de faliment ale acestor banci au fost declansate în timpul mandatului meu, inclusiv procesele împotriva celor care construisera aceste sisteme piramidale si care au fost anchetati, judecati si condamnati în timpul mandatului meu. Iar altii au fugit în strainatate.

Ce s-a întâmplat în sistemul bancar reprezinta cel mai bine caracterul de crima organizata a mafiei securisto-comuniste. Pentru ca, pe de o parte, structura, partea din administratie a oligarhiei, distribuia sume de bani pentru consumul populatiei în scop populist contra voturi, pe de alta parte, dupa aceea, acesti bani erau scosi de catre clientela politica, si banca era autofalimentata, iar populatia nu mai putea sa recupereze nimic. În mod intentionat, partea guvernamentala si parlamentara a oligarhiei refuza sa accepte o lege a bancilor. Prima data aceasta lege a aparut în urma diligentelor pe care împreuna cu Mugur Isarescu le-am depus pentru a forta intrarea ei în Parlament. Oricine va încerca sa investigheze va constata ca în toate conducerile acestor banci erau fosti ofiteri de securitate. Fara exceptie. Asa au fost construite toate bancile private. Si bancile de stat erau construite de ofiteri sub acoperire sau fosti ofiteri de securitate, alaturi câteodata de delincventi de drept comun.

Salvarea României s-a hotarât într-un salon al Casei Albe

G.K. - Domule presedinte, spuneati ca România nu a intrat în 1996, '97, '98, în încetare de plati cum cerea Fondul Monetar International si nici nu a intrat sub tutela cum s-a întâmplat în Bulgaria. Carui fapt se datoreaza acest lucru?
E.C.- Acum pot sa dezvalui partea mea personala de actiune pentru ca în timpul mandatului meu toate deciziile importante care s-au luat - politice, economice, sociale, militare - s-au luat la nivelul presedintiei. Toate. Pentru asta îmi asum si ceea ce altii pot sa considere ca au fost esecuri.

G.K.- Guvernul punea în aplicare deciziile luate la Cotroceni?

E.C. - Punea în aplicare deciziile pe care le luam eu. România depindea de contextul extern. România a fost salvata cu sprijinul politic al Frantei, cu sustinerea pe plan bancar de catre Germania, sub protectia militara a Statelor Unite si cu sprijinul diplomatic al Marii Britanii. A existat un consens al acestor patru tari, însa el s-a sprijinit pe un element de credibilitate, care se fixa exclusiv la nivelul presedintelui României. Amintesc ca vizita decisiva a prim-ministrului a Marii Britanii Tony Blair în România în vederea prezentarii unui mesaj de sustinere a României pentru intrarea în NATO si în Uniunea Europeana...
G.K.- ... mesaj care a fost transmis în plenul Parlamentului României personal de catre primul-ministru Tony Blair ...

E.C- ... care la cererea mea a fost transmis în Parlamentul României. Asta s-a hotarât în cadrul unei întâlniri între presedintele Chirac, Tony Blair si cu mine, într-un salon al Casei Albe, unde ne aflam cu ocazia a celei de-a 50-a aniversari a NATO.
Rasplata pentru parteneriatul contra Serbiei

În discutia trilaterala pe care am avut-o s-a cautat o cale de sprijin a României si, mai mult decât atât, o rasplata pentru rolul enorm pe care România îl jucase chiar în acel moment pentru încheierea razboiului din Kosovo. Amintesc ca, în timp ce ma aflam în avion deasupra Atlanticului în drum spre Washington, Parlamentul României a votat acordarea permisiunii de survol pentru trupele NATO si a dreptului de folosire a aeroportului Timisoara. Acesta a fost elementul militar cheie pentru cedarea lui Milosevici în fata fortelor NATO. Atunci s-a pus problema si a unei rasplati consistente pentru România.

Eu am cerut doua lucruri: Eu i-am cerut presedintelui Jacques Chirac o declaratie publica la Washington în care Franta, ea în nume propriu, nu ca membra a NATO, sa anunte garantarea intereselor strategice ale României. Sigur, România beneficia de "umbrela de securitate" a SUA prin parteneriatul strategic, dar am cerut aceste declaratii explicite. Presedintele Frantei a facut-o imediat, la o conferinta de presa, simulându-si o întrebare, pentru ca în acel moment nici un ziarist român nu se afla acolo. El mi-a scris mie aceasta declaratie înainte de a o face, pe programul conferintei, de mâna, document care a fost publicat. A doua zi de dimineata premierul Tony Blair m-a anuntat ca va raspunde si el cerintei mele si o va face sub forma unui mesaj în Parlamentul României, asa cum i-am cerut. Aceasta întâlnire este unica în analele diplomatice, pentru ca ministerele deexter ne nu numai ca nu au fost implicate, dar nici macar nu au cunoscut ceea ce se întâmpla. Efectele acestei diplomatii personale la vârf, care a avut loc în conditii de criza, a avut efecte exceptionale asupra destinului României. Dupa expunerea publica pe care Tony Blair a facut-o în Parlamentul României, rolul Marii Britanii la summitul de la Helsinki din 7 decembrie 1999 a fost decisiv si România a putut începe din ianuarie 2000 negocierile de aderare la Uniunea Europeana, fara sa fie calificata în nici un fel prin performantele ei economice, legislative sau sociale, comparativ cu celelalte tari.
România era sa ramâna în afara Europei

Tot acum spun pentru prima data ca la Consiliul European de la Viena se discuta în toamna lui 1998 sa se înceapa operatiunile de largire masiva a Uniunii Europene fara România. Însa Franta s-a opus largirii fara România si a cerut sa ni se mai dea un an de gratie. Din fericire, am reusit sa gestionam crizele extrem de grave ale anului 1999, care a început cu mineriade, daca va amintiti, si a continuat cu razboiul din Serbia.
G.K.- Erau forte în România care se opuneau aderarii României la NATO si la Uniunea Europeana?
E.C. - Cu violenta! Ne întoarcem din nou la acest refuz de a vedea cu obiectivitate adevarul despre evenimentele din acei ani. Mineriadele nu au avut loc din cauza unor probleme sociale.

G.K.- Minerii spuneau ca sunt actiuni sindicale...

E.C. - Nu! Nu erau în nici un fel actiuni sindicale, dar aceasta nu mai este acum afirmatia mea, ci este rezultatul unui proces în Justitie care a durat ani buni, în care au existat aparatori, parti, documente, iar sentinta concretizata în condamnari la închisoare, nu numai a lui Miron Cosma, ci a întregii echipe, s-a facut pentru tentativa de lovitura de stat si pentru actiuni împotriva statului de drept.

G.K.- Au fost cele doua mineriade din februarie 1999 actiuni ale celor care se opuneau aderarii României la Uniunea Europeana si la NATO?

E.C. - Absolut! Procesul în Justitie a fost îndreptat împotriva unor executanti si a început si s-a terminat în mandatul meu. Procurorii au disjuns cauza si partea a doua a procesului care trebuia sa fie rezultatul anchetelor asupra lui Corneliu Vadim Tudor ca initiator si a generalului Lupu, cel care a parasit comanda trupelor la Costesti, lasându-i pe jandarmi prada minerilor, pentru partea aceasta a procesului, - mandatul meu se terminase - procurorul general al României a dat în 2001 decizie de neîncepere a urmaririi penale.
În acest an, 2006, am depus din nou plângere pentru reluarea acestor anchete la Parchetul General, pentru ca dovezile exista, dar au fost blocate.

Forte externe se opuneau integrarii în NATO si UE

G.K.-Existau si alte forte în afara Partidului România Mare?

E.C. - În cadrul procesului si al materialelor care sunt publice si au fost prezentate la proces, s-a aratat foarte clar implicarea si a unor forteexter ne, fie directe, fie indirecte, printre care miscarile Mao-iste din Franta care au participat în mod deschis si despre care se stie ca erau pregatite si subventionate de servicii secrete rusesti. Poata sa spuna unii ca exagerez, dar exista probe ca mineriadele erau îndreptate împotriva mea, ele vizau rasturnarea "regimului criminal Constantinescu". Iar planul de lupta prevedea atacarea Cotrocenilor si apoi erau pregatite ocuparea Televiziunii Române si finalizarea loviturii de stat pe care de fapt Vadim Tudor a anuntat-o public în fata Parlamentului.
Dupa dezastrul de la Costesti m-am gasit singur în fata unei decizii: trebuia sa dau ordin armatei sa blocheze drumul spre Capitala, în conditiile în care nu exista, la 9 ani de la revolutie, în mod deliberat - spun din nou acest lucru - o lege a starii de urgenta si a starii de razboi, în conditiile în care România se afla într-o iminenta, stiuta situatie de lovitura de stat si de razboi în zona.

Doua cai

1996-2000 sunt ani care au intrat în constiinta publica ca rezultat al manipularilor permanente si care nu sunt altceva decât falsuri grosolane. Generatia tânara deja ia aceste minciuni drept fapte indiscutabile. Secretarul de stat american Madeleine Albright, care si-a publicat memoriile, spune de ce a intrat România în NATO. "Pâna la schimbarea democratica din 1996 în România nu s-a întâmplat nimic. Am hotarât sa sprijin România pentru a intra în NATO în etapa urmatoare, în momentul în care cei care au venit la putere în 1996 au facut tot ce trebuia sa faca cei dinaintea lor".
În perioada 1996-2000 în Balcani erau doi presedinti care si-au terminat mandatul la interval de câteva zile. În 2000 eu nu am mai candidat si Milosevici a fost înlaturat. Cei doi presedinti au luat decizii pentru tarile lor. Eu am urmat o cale, Milosevici alta. În mod eronat si datorita manipularilor din presa, constinta publica româneasca, o parte din ea, pastreaza impresia masurilor negative, nefavorabile Serbiei pe care le-as fi luat. Nu acelasi lucru se constata daca te duci în Serbia, unde eu sunt foarte popular. Este ca si cum cineva ar deplânge astazi - si sigur ca mai sunt din acestia - actiunileexterne care au dus la prabusirea lui Ceausescu.

 «Am refuzat sa-mi fac un partid prezidential»

G.K.- De ce nu ati încercat sa va folositi influenta pentru a coagula dumneavoastra fortele de centru-dreapta?

E.C. - Am refuzat acest lucru. Înca din ianuarie 1997, ca o conditie pentru salvarea României aflata în faliment total, la nivelul liderilor occidentali, mi s-a sugerat în mod direct sa convoc alegeri anticipate si sa formez un partid al meu, sigur, printr-un intermediar al meu. Dorin Marian ar fi putut sa fie acea persoana credincioasa si fidela. Eu puteam sa fac un partid prezidential atunci pe valul enorm de simpatie de care beneficiam - aveam 67% si mai mult, în sondajele de opinie, dar am argumentat ca ar fi fost un partid dominat de ofiterii sub acoperire, de oportunisti si ca un astfel de partid nu m-ar fi compromis numai pe mine, ci ar fi compromis pentru mult timp democratia în România. Si am refuzat.

 În final am reusit ceea ce nici eu nu credeam ca are mari sanse: sa mentin patru ani de transformari radicale ale României, atât de radicale încât au fost preluate ulterior si continuate chiar de catre cei care se opuneau în timpul mandatului meu.
G.K.- Nu v-ati gândit sa va folositi audienta de care va bucurati în alt partid?
E.C. - Nu. Si nici nu cred ca aceasta audienta exista. Au fost patru ani 2001-2004 în care s-a organizat linsajul meu mediatic. Si a functionat perfect. Asa cum am spus în mesajul meu pentru natiune din iulie 2004 cred ca este mai important pentru România, decât sa aiba un bun presedinte, sa aiba un reper. Deci este mai important pentru România sa aiba un reper, decât un bun presedinte.

 Cred ca datoria mea este pentru noua generatie sa arat ca s-a putut în conditii grele, deci se poate si în conditii mai bune ca în administratie sa functioneze si persoane care pot sa nu fie santajate, nu pot sa fie cumparate si care nu actioneaza pentru interese de grup sau pentru interese proprii. Acesta este telul meu. Sa punctez ca acest lucru a fost posibil la cumpana dintre secolele XX si XXI, în Europa si în România. Si daca a fost posibil o data, poate va mai fi posibil si altadata, printr-un reprezentant al tinerei generatii pe care mi-a placut s-o numesc si îmi place sa o vad ca pe o generatie europeana.

 "România a fost salvata cu sprijinul politic al Frantei, cu sustinerea pe plan bancar de catre Germania, sub protectia militara a Statelor Unite si cu sprijinul diplomatic al Marii Britanii. " Emil Constantinescu